In zilele innourate si ploioase din aceasta primavara, in timpul plimbarilor prin parcul nostru din Bucuresti, V. a avut parte de o noua intalnire cu melcisorii (despre prima intalnire am scris aici).
Bucuria noastra a fost si mai mare cand, in una din zile, am intalnit un melc care manca o frunzulita. Nu am reusit sa facem o poza cu melcusorul care rontaia frunzulita, dar important este ca V. a vazut acest lucru cu ochisorii ei.
V. adora sa scufunde manutele intr-un mic bazin cu multe boabe, graunte si paste mici. O joaca frumoasa, care reprezinta, de altfel, o modalitate extraordinara pentru a face masaj fin degetelelor si de a dezvolta dexteritatea lor. O asemenea joaca este des prezenta in casuta noastra si aduce multa bucurie micului meu ingeras.
De cand, in cutia noastra cu Polul Nord, a aparut un eschimos si un iglu, joaca a luat o alta amploare. Animalutele de polare au capatat „responsabilitati” zilnice noi, iar eskimosul nostru a devenit un adevarat padurar: are grija de toate animalele de la pol :).
O alta zi la Polul Nord, de data aceasta cu mai multa gheata, pregatita de mami cu doua zile inainte de marea joaca.
Cand era mai mica, in jurul varstei 12 – 18 luni, Vica adora un asemenea cosulet umplut de fiecare data diferit, dar mereu cu ceva elemente din natura. Cu ajutorul cosuletului, Vica a invatat multe despre natura. Dupa ce studia bine ce este in cosulet, mergeam afara si le analizam asa cum se gasesc ele in mediu (frunzulite, pietricele, floricele, etc). Ne placea mult sa le identificam si sa le cautam impreuna.
