Intr-o zi de aprilie, eu si Vica ne-am jucat cu piper, vanilie, scortisoara, lanterna, cafea, sare, zahar, frunze dafin, maces, lamaie, miere, oglinda. Credeti ca am facut mancare, ne-am aranjat si am testat lanterna? NU, noi am studiat partile corpului uman si cum ne ajuta fiecare dintre ele sa interactionam cu mediul inconjurator.

Jocul nostru a avut la baza urmatoarea poza:

Aici sunt foarte bine si clar prezentate toate partile corpului uman. Aceasta imagine o puteti gasi in cartea „Primele Cuvinte / first Words”, editura Crisan.

Desi Vica stie sa arate si sa pronunte corect toate partile corpului, am vrut totusi sa le repetam si sa-i explic care este rolul fiecarei.

Jocul nostru a inceput prin studierea fetei in oglinda. Amandoua am facut grimase in oglinda. Vica a analizat cu atentie toate starile emotionale pe care i le-am aratat si a incercat sa le imita, uitandu-se mult timp in oglinda. Am analizat sprancenele si Vica a inteles ca acestea dau expresivitate fetei si ne ajuta in comunicarea non-verbala (ne ajuta sa facem grimase – sa aratam starea emotionala). La acest nivel al activitatii, Vica a fixat bine in vocabulaul ei urmatoarele cuvinte: trist, vesel, suparat, plange, rade, se mira. Pentru aceasta activitate am avut pregatita o fisa cu grimase, pe care am luat-o dintr-o carte ruseasca de dezvoltare timpurie a bebelusilor. Fisa o puteti vedea mai jos.

Uitandu-ne in oglinda, am continuat sa studiem ochii. Ne-am jucat de-a „Cucu Bau!”. Prin acest joc am vrut sa-i explic fetitei mele ca ochii ne ajuta sa vedem – daca ii inchide nu vede, daca ii deschide vede. Deseasemenea, am clipit impreuna, i-am miscat in stanga si apoi in dreapta. I-am aratat ca ochii au reflexul de a se apara si se fac mici in cazul cand simt un anumit pericol – spre exemplu, la o lumina puternica, la vant. La aceasta activitate am folosit lanterna pentru ai demonstra practic cum reactioneaza ochii la o lumina puternica. Bineinteles ca ne-am juca si cu iepurasi de lumina (altefl nu se putea, atat timp cat lanterna e cu noi) pe care Vica a tot incercat sa-i prinda:

Mi-am dorit sa am pregatit si ventilatorul pentru ai demonstra cum reactioneaza ochii la vant, dar acest obiect e de ceva timp uitat prin garaj. Asa ca am renuntat la idee. In schimb,  in timpul plimbarii am prins si cateva rafale de vant asa ca am vazut in realitate cum reactioneaza ochii la vant. Vica era fascinata ca acum stie ca ochii ei se apara de la vant si se fac din ce in ce mai mici. Tot in timpul plimbarii am vorbit si despre cat de puternica e lumina soarelui si iarasi am testat ochisorii nostrii :). Acum, cand e vant afara Vica zice „mama, vint! Chide ochii!”. Cand iese afara se uita dupa soare, exclamand „soare, lumina putenic!”

Sa revenim la activitatea noastra din casa! In continuare am studiat urechile. Am numarat impreuna urechile. Daca o intreb pe Vica cate urechi are, ea imi raspunde mandra „doi!”. Am pus una din melodiile preferate ale Vicai si am rugat-o sa inchida urechile cu manuta, apoi sa le deschida. Astfel, ea a inteles ca aude cu ajutorul urechilor. Ne-am jucat si de-a telefonul stricat: ii spuneam in soapta la ureche cate un cuvant din cele pe care le stie ea si ea apoi il repeta tare. Am vrut sa ma conving de faptul ca ea a inteles care este rostul caciulei. Asa ca prin joc am intrebat-o cum protejeaza ea urechile cand afara e foarte frig. Am fost mandra sa aud „ciula, mama, pui cap. Afara frig! Iarna! „.

Lectia despre nasuc i-a placut mult si presupun ca a fost una dintre cele mai interesante pentru ea. Mai intai am facut exercitii de respiratie – intra aerul, iese aerul. A prins repede miscarea si ideea. Apoi am trecut la mirosuri. Pentru ai explica ca nasucul nu numai o ajuta sa respire ci si sa simta mirosurile i-am pregatit cateva alimente prezentate in poza de mai jos:

Si impreuna am trecut la treaba! Frunza de dafin a fost prima testata!

La final am lasat cafeaua!

Vica, insa, nu s-a oprit la testarea olfativa a cafelei, ci a trecut si la cea tactila.

Dupa testarea cafelei, am revenit la oglinda pentru a vedea cum se misca buzele la pronuntarea sunetelor: O, A, U, Z, M. Prin acest exercitiu i-am explicat Vicai ca atat buzele cat si limba ne ajuta sa vorbim. Folosind in continuare oglinda, am studiat si numarat dintisorii. Ce a inteles Vica despre dintisori: ca pe masura ce copilul creste ii apari dintisori noi, dintisorii o ajuta sa muste si sa pape. Am continuat cu discutia despre limba. Dupa ce s-a tot uitat de mai multe ori la limba ei in oglinda a acceptat, in final, invitatia mea la un alt joc – despre gusturi. Ii pregatisem miere, lamaie, sare si zahar. Le-a gustat curioasa pe toate si, spre surprinderea mea, a invatat rapid denumirea principalelor gusturi (dulce, sarat si acru) precum si sa le foloseasca in contextul corespunzator.

Lectia noastra despre corpul meu a continuat cu studierea manutelor si picioruselor, dar aceasta experienta va voi impartasi intr-un alt articol.

Sa aveti o zi frumoasa impreuna cu copilul dumneavoastra! Pe curand!