Lectia despre corpul meu, inceputa aici, a continuat cu studiul manutelor si picioruselor. Am identificat, mai intai, cate manute avem. Am concluzionat ca toti avem cate doua manute :). Apoi, plecand de la imaginea de mai jos (extrasa dintr-o carte ruseasca de dezvoltare timpurie a copilului), am inceput sa testam si sa vedem la ce ne ajuta pe noi manutele.
Am facut multe lucruri: am rasfoit carti, ne-am cuprins si mangaiat una pe cealalta :), am tinut telefonul si alte obiecte de prin casa, ne-am incaltat si imbracat, am butonat tastatura (Vica are la ea in camera o tastatura mai veche la care tot exerseaza scrisul la calculator :)), am aruncat mingi, am desenat, am dat salut si pa, am sters praful si geamurile, am papat inghetata (Vica mananca singura), Vica s-a urcat pe pat tinandu-se cu manutele, etc. M-am bucurat ca Vica a fost deschisa la acest exercitiul si chiar i-a placut. In timp ce faceam impreuna toate aceste activitati, eu o tot intrebam „Cu ce tine Vica telefonul? Cu piciorusele?”, ea radea. Apoi, eu iar o intrebam „Cu nasucul?”, „NUUUUU! Cu manuta!”, exclama ea. „Dialogul – joaca” a fost un instrument bun pentru a o face pe Vica sa inteleaga mai bine rolul manutelor si sa inteleaga mai multe despre propriul ei corp. Am mentionat si despre manusi ca ne ajuta sa protejam manutele. Ea stie doua tipuri de manusi: manusile ei de iarna si manusa de la bucatarie. Asa ca aceste manusi m-au ajutat sa-i explic cand, de ce si cum trebuie protejate manutele. Ma gandeam sa-i povestesc si despre manusele de protectie in cazul mersului cu bicicleta, motocicleta, role, insa, in cele din urma, am hotarat sa discut despre asta in cadurl unei alte „lectii” si la o varsta un pic mai mare.
Ne-am distrat desenand amprenta manutei pe hartie. Cu aceasta ocazie, am numarat degetelele si am repetat denumirea fiecarui degetel. Desenul cu amprenta l-am lipit pe dulap in camera Vicai. Tot acum ne-am jucat cu degetele si am invatat poezia degetelelor. De fiecare data cand intra la ea in camera si vede desenul cu amprenta ei, incepe sa recite poezia si imi arata corect fiecare degetel. M-am bucurat sa o aud recitind, dar mai mult m-am bucurat ca a invatat denumirea fiecarui degetel.
Lectia despre picioruse a fost una rapida, pentru ca Vica a inteles „mecanismul predarii” de la lectia anterioara cu manutele. Asa ca mi-a zis din prima ca are doua picioruse si ca mama si tata au tot doua picioruse. Concluzia ei „Toti au doua picioruse!”. Apoi a inceput sa topaie, sa alerge sa-mi arate ce poate face ea cu piciorusele. Mi-a povestit si cu ce se incalta ea cand merge afara si cum pune ea sosetele unul cate unul. A fost foarte simpatica :). Defapt, as putea spune ca ea mi-a predat lectia despre picioruse :). Lucrul acesta m-a surprins placut si m-a bucurat nespus de mult. Am ascultat-o cu atentie si la final am intrebat-o daca are degetele la picioruse. A stat un pic pe ganduri si mi-a spus „Da, da, da!”, apoi a numarat cate degetele are la un picior si cate la altul (aceasta activitate noi o faceam des, prin joaca). Mi-a aratat ca are merisor, talpa si calcai :). Am ras in hohote si am cuprins-o strans pentru ca nu ma mai puteam abtine. Bucuria mea a explodat! Omuletul meu mic, cat un bot, alearga ca un titirez si stie asa de multe si explica, la varsta ei, cu atata seriozitate fiecare detaliu!
In concluzie, lectia despre „corpul meu” a fost una reusita. Toate subiectele le-am prezentat si dicutat prin joc. Vom relua aceasta lectie peste un timp, sporindu-i, insa, dificultatea prin prezentarea informatiilo noi despre fiecare parte a corpului uman.
O zi frumoasa si spor in tot ceea ce faceti!
(Vica – un an si sapte luni)