In dulapiorul meu cu comori am adunat multe tuburi de carton – inguste, late, scurte, lungi, mai moi, mai tari. Toate sunt reciclate in urma folosirii foliei de aluminiu, pungilor transparente de plastic, prosoapelor de bucatarie, etc. Am multe proiecte in gand cu aceste tuburi. In una din zile am pus in practica unul din ele.
Un joc simplu, distractiv, zgomotos si educativ. Tuburile de carton le-am lipit pe geamul usii de balcon, folosind plastilina. Le-am aranjat sub un unghi potrivit pentru a facilita trecerea obiectelor mici dintr-un tub in altul. Am format in asa mod o constructie din tuburi. La capatul de jos al constructiei am aranjat un recipient in care sa cada toate obiectele mici ce trec prin ea.
Pentru acest joc noi am folosit pietricele mici (de o culoare albastra foarte draguta), utilizate ca si decor pentru acvariu. Le-am achizitionat de la un pet shop din cartier, la un pret de 4 lei o punguta maricica. Pot fi folosite si boabele de fasole mai maricele, nasturei, alte obiecte mici care pot sa treaca prin tub.
Manevrarea cu obiecte mici dezvolta motorica fina. Miscarile de aplicare pentru a lua pietricelele din vasul de jos, cele de inaltare pentru a ajunge la capatul de sus al constructiei si a arunca pietricica sunt potrivite penru dezvoltarea motoriei grosiere. Disparitia, pentru un moment, a obiectelor mici in acel tub, ii invata pe copii despre permanenta obiectelor. Bebelusii cred ca daca ei nu vad un anumit obiect, acel obiect nu exista. Aparitia spontana a pietricelelor in recipientul amplasat la capatul de jos, ii demonstreaza copilului ca pietricica exista chiar daca ea nu se afla in campul lui vizual (primul joc al bebelusilor de invatare despre permanenta obiectelor este jocul „cucu bau”). Zgomotul produs la caderea pietricelelor ii invata pe copii despre notiunea de greutate.
Vicai i-a placut mult jocul. Radea si se bucura mult cand vedea ca pietricica apare. O amuza zgomotul produs la caderea pietricelelor – „zong!”. De la miscarile rapide a pietricelelor, tuburile se mai deplasau cate un pic si din cand in cand se mai bloca cate o pietricica la cotitura :). Cand vedea ca nu mai cade pietricica, Vica privea cu uimire la celalalt capat, apoi mai arunca una si astepta sa vada ce se intampla. Evident ca a doua pietrica o impingea cu viteza pe prima si cadeau amandoua. Atunci pe fatuca Vicai iarasi se instala bucuria.
Noua ne-a placut acest joc si ne-am distrat de minune amandoua. Intrucat jocul nostru continea obiecte mici (pietricelele), am supravegheat-o pe Vica pe toata durata activitatii (eh…, si sa recunosc ca mi-a placut si mie sa arunc pietricelele in tunel :)).