Catelusul Murdar este o carte tridimensionala minunata, aparuta la editura Crisana, scrisa de Gordon Volke si ilustrata de Robert Toon. Imaginile sunt miscatoare, astfel animalutele par a fi vii.
Subiectul este unul simplu, dar interesant pentru cei mici. Un catelus, pe numi Pupi, doreste sa se joace in noroi si sa faca placintele de lut. Pupi si-ar dori tare mult sa aiba si un tovaras de joaca cu care sa imparta bucuria de a face placintele de lut. Asa ca „o sterse spre padure, ca sa-si caute pe acolo vreun tovaras de joaca.”
Cu tristete descopera ca nici unul dintre prietenii sai nu este dispus sa se joace in noroi: Bursucelul trebuie sa faca curat in vizuina sa si nu este pregatit sa se murdareasca de noroi. Pasarel o asteapta pe mama ca sa repare impreuna cuibul. Castorita nu are chef sa se murdareasca si este ocupata cu constructia unui dig. Vulpita are casa in mijlocul campului, unde sunt numai pietre si nici un pic de lut. Ursulica nu are voie sa iasa la joaca. El este pedepsit pentru ca a mancat pestele pe care-l pregatise mama pentru cina.
In cele din urma, Pupi isi gaseste un tovaras de joaca chiar in curtea fermei – Porcusor, care este dispus sa se murdareasca si sa se bucure de joaca in noroi.
Textul cartii este usurel si pe intelesul copilasilor mici. Scrisul mare si degajat face din aceasta carte un material pretios pentru copilasii mai mari care sunt la inceput de drum in ale cititului.
Pentru a va convinge de frumusetea acestei carti, va invit sa vizionati filmuletul de mai jos:
Mie personal nu mi-a placut faptul ca Ursulica este pedepsit, cat si motivul pentru care este pedepsit. La aceasta parte a cartii am contribuit cu mici explicatii pentru micuta mea astfel incat ea sa priceapa corect povestea.
Eu vad aceasta carte ca o poveste a copilariei, iar Pupi reprezinta personificarea copilasului dornic sa exploreze si sa experimenteze noi texturi, fara teama de a se murdari (o teama inventata de adulti). Prin celelalte animalute, cu exceptia Porcusorului, sunt prezentati copilasi care nu se pot bucura de aceasi libertate a copilariei precum Pupi. Consider ca aceasta carte este potrivita si pentru parinti pentru ca acestia sa inteleaga ca anume lucrurile simple ii fac pe copilasi sa fie fericiti si nu mormanul de jucarii costisitoare.
Animalute domestice si salbatice
Intrucat Pupi are prieteni care locuiesc la ferma, in padure si in camp, a fost un bun prilej de a repeta care animalute sunt domestice si care sunt salbatice. Pentru a face acest exercitiu mai atractiv, catelusul Pupi, figurina catelus de la Schleich, a invitat-o pe Victoria sa-i cunoasca prietenii si sa-l ajute sa „inteleaga” care animalut este domestic si care este salbatic. Drept simbol pentru animalutele domestice am adus carticica noastra despre ferma, iar pentru cele salbatice am aranjat o mini padure cu padurari (de la Playmobil). Impreuna cu Pupi, Victoria a impartit animalutele adunate in salbatice si domestice.
Un alt joc pe care l-am initiat pentru aceasta activitate a constat in asezarea pieselor de puzzle in categoria corecta (animalute de la ferma si animalute salbatice). Am folosit doua puzzle-uri, ale caror piese le-am amestecat intre ele, iar V. pe masura ce lua cate un animalut (piesa de puzzle) rostea denumirea lui si categoria careia ii apartine (domestic/salbatic), iar apoi il aranja correct in tablita sa de puzzle.
Placintele din noroi
Ne-a placut mult aceasta carte, dar si mai mult idea de a face placintele din noroi. Din primavara, de cand am descoperit si citit aceasta carte, am visat impreuna la joaca in noroi si am asteptat cu nerabdare sa plecam vara in vacanta la bunici. Visul nostru a devenit realitate, iar joaca in noroi s-a dovedit a fi distractiva si interesanta.
Folosind materialele pe care le aveam la dispozitie, am “mesterit”, in curtea bunicii, o mica bucatarie cu masa si cuptor, in care am pregatit cu mare drag placintele din noroi.
Am ornat placintelele cu floricele de camp si le-am “copt” in cuptorul nostru (placintelele lasate la soare s-au intarit rapid, fiind potrivite pentru a contiuna joaca cu un picnic :)).
Cat timp placintelele erau la copt, am adunat flori de musetel si am facut din ele “ceai”.
A fost o joaca frumoasa si vesela. Ceaiul de musetel si placintelele din noroi sunt pregatite pentru picnic :).
Voi ati incercati sa va jucati in noroi?
Mult spor la joaca!