In zilele innourate si ploioase din aceasta primavara, in timpul plimbarilor prin parcul nostru din Bucuresti, V. a avut parte de o noua intalnire cu melcisorii (despre prima intalnire am scris aici).
Bucuria noastra a fost si mai mare cand, in una din zile, am intalnit un melc care manca o frunzulita. Nu am reusit sa facem o poza cu melcusorul care rontaia frunzulita, dar important este ca V. a vazut acest lucru cu ochisorii ei.
Decembrie a inceput si noi ne-am apucat de treaba :). Am creat azi un tablou de iarna, cu multa zapada, asa cum ne-am dori sa fie cu adevarat iarna :). Priviti ce a iesit:
In realitate, acest tablou este mult mai frumos. Toate detaliile sunt in relief, iar aracetul transparent luceste usor si ii confera tabloului acea stralucire de iarna.
De cateva zile, doresc sa va prezint noua creatie a Vicai, care mie imi place foarte mult si abia azi am reusit sa fac acest lucru. Este un craft despre un arici, care, la sfarsit de toamna, a pornit in cautare de crengute si frunze necesare pentru a-si pregati culcusul de iarna.
Cu acest craft dragut, eu si Vica spunem tarii „La multi ani, Romania!”.
Continuam cu povestitul despre activitatile noastre de iarna :). Asa cum va spuneam anterior (in unul din articole pe aceasta tema), in luna decembrie am dat startul la activitatile noastre cu amprentute. Totul a inceput cu o felicitare de Craciun – Mos Craciun, pe care ulterior am trimis-o bunicilor si altor persoane dragi Vicai. 
In articolul precedent va descriam cum am realizat noi un omulet de zapada din amprente manute. Aceasi tehnica am folosit si la realizarea bradutului din imagine (in realitate este mult mai frumos).
Ziua mohorata de azi mi-a amintit de timpul rece, de iarna, de activitatile noastre din acea perioada friguroasa a anului. In luna decembrie a anului 2012 am dat startul activitatilor noastre cu amprentute. Omuletul de zapada din amprente a fost una dintre cele mai interesante activitati din acea vreme. Cu acest omulet de zapada, precum si cu alte decoratiuni, am inveselit casa noastra in perioada sarbatorilor de iarna. Desi contributia Vicai a fost redusa la acest proiect, bucuria ei de a participa si de a face ceva frumos a fost una imensa.
Saptamana trecuta toti crestinii ortodocsi s-au bucurat de Sfintele Pasti. In asemenea zile simti nevoia sa fii aproape de cei dragi – parinti, bunici, frati, surori, sa-i imbratisezi, sa le spui „Hristos a inviat!”, sa le pregatesti un dar mic si valoros pentru a le bucura sufletul. In cazul nostru, bunicii sunt destul de departe. Pentru a le aduce o lumina in suflet am vrut sa le facem ceva special. Ideea trebuia sa fie una simpla si usor de realizat pentru Vica, iar contributia ei trebuia sa fie maxima. In cele din urma am optat pentru o felicitare realizata cu ajutorul amprentelor, folosind acuarele non-toxice pentru bebe. Am reusit sa realizam o felicitare placuta, calda si de nepretuit – un puisor in iarba!
Aceste doua amprente sunt o amintire fara de pret a momentelor in care tata si Vica desenau impreuna. Ideea realizarii acestui tablou a fost una spontana, dar de efect (zic eu). Ne jucam si desenam toti trei. Vica ne tot cerea sa-i desenam manuta si piciorusul pe hartie. Se distra copios, ii placea sa-si vada amprentutele. Brusc ii venise ideea sa ne „amprentam” si noi manile. Si uite asa din joaca au rezultat doua amprente suprapuse cu un contur si o centralizare perfecta – tata si Vica. Am hotarat sa le dau culoare si sa le inramez.
Pentru ziua de 8 Martie – Ziua Internationala a Femeii, eu si Vica am pregatit pentru bunicile noastre o felicitare neobisnuita.
