Aceste doua amprente sunt o amintire fara de pret a momentelor in care tata si Vica desenau impreuna. Ideea realizarii acestui tablou a fost una spontana, dar de efect (zic eu). Ne jucam si desenam toti trei. Vica ne tot cerea sa-i desenam manuta si piciorusul pe hartie. Se distra copios, ii placea sa-si vada amprentutele. Brusc ii venise ideea sa ne „amprentam” si noi manile. Si uite asa din joaca au rezultat doua amprente suprapuse cu un contur si o centralizare perfecta – tata si Vica. Am hotarat sa le dau culoare si sa le inramez.
