Vara trecuta, ne-am distrat copios pictand cu apa zidurile din curtea bunicilor materni. Vara aceasta asteptam cu nerabdare sa reluam activitatea noastra si, cu aceasta ocazie, sa aprofundam cunostintele despre fenomenul de evaporare.
Despre implicarea Victoriei in treburile bucataresti am scris in aceasta postare. Azi, continui cu aceasta tema si prezint mai jos o noua activitate de bucatarie indragita de Victoria la fel de mult ca si celelalte de pana acum: sortarea si aranjarea tacamurilor.
Victoria adora joaca cu bureteii, dar si cu cleste de rufe. In una din zilele de vara, am hotarat sa unesc aceste doua pasiuni si sa initiez o noua activitate: prinderea clestelui de rufe de buretel.
In zilele innourate si ploioase din aceasta primavara, in timpul plimbarilor prin parcul nostru din Bucuresti, V. a avut parte de o noua intalnire cu melcisorii (despre prima intalnire am scris aici).
Bucuria noastra a fost si mai mare cand, in una din zile, am intalnit un melc care manca o frunzulita. Nu am reusit sa facem o poza cu melcusorul care rontaia frunzulita, dar important este ca V. a vazut acest lucru cu ochisorii ei.
Vara trecuta, in timpul concediului nostru petrecut la bunicii materni (cand V. avea 1 anisor si 10 -11 luni), V. s-a intalnit pentru prima data cu melcisorii. Pe straduta, erau multi melcisori care au adus Vicai multa bucurie si o experienta inedita.
In aceasta primavara (sezonul multiplelor raceli pentru noi), pipeta, atasata picaturilor nazale a fost de mare interes pentru V. Ea a dorit mult, mult de tot sa cunoasca cum functioneaza pipeta si l-a scurt timp, dupa ce a inteles si exersat miscarile cu aceasta, a reusit sa-si administreze singurica picaturile pentru nasuc (bineinteles, sub atenta mea supraveghere).
Interesul fetitei mele m-a determinat sa initiez o noua activitate: transferul apei dintr-un pahar in altul cu ajutorul pipetei. Pentru a observa cu usurinta nivelul apei in pahare si in pipeta, am colorat apa in rosu (cu o picatura de colorant alimentar).
La sfarsitul lunii martie, V. vazuse in supermarketul din cartier oua mici din lemn de culori diferite. Pentru ca i-au placut atat de mult, le-am achizitionat si ne-am tot jucat cu ele. In cele din urma, pentru ca acestea aveau agatatoare, am hotarat sa impodobim cu ele Copacelul de Pasti.
Ideea acestui copacel mi-a venit intr-o dimineata din saptamana mare in care V. imi spunea cu tristete ca bradutul ei de Craciun a plecat in Laponia la Mos Craciun si ca ea isi doreste sa se intoarca la ea bradutul si sa lumineze ca sa o bucure. Dupa ce am citit cu mare admiratie si minunatul articol al Cameliei, mi-am zis ca daca de Craciun avem un bradut pe care il impodobim cu atata drag, de ce sa nu avem de Paste un copacel pe care sa-l impodobim cu aceeasi bucurie si lumina. Nu am cuvinte sa descriu cat de mult s-a bucurat V. de aceasta idee.
Pe minunatul blog al Cameliei am vazut un exercitiu interesant de prescriere, care consta in stergerea cu pensula uda a unor forme, litere, cifre scrise cu creta pe tabla sau carton negru. Mi-a placut mult aceasta idee si am fost convinsa ca si Victoria va fi incantata de aceasta activitate.
La prima joaca cu creta pe tabla noastra, am si pus in practica acest exercitiu. Am inceput exercitiul nostru de prescriere cu stergerea liniilor verticale. Activitatea noastra s-a desfasurat sub forma de joc- poveste (precum si toate celelalte pana acum :)).
Mai intai, am desenat pe tabla cu creta doi nourasi (de ploaie) si multe liniute verticale (ploaie abudenta). Asadar, nourasii au venit, soarele l-au acoperit si ploita s-a pornit :). Hai sa ajutam soarele sa iasa din nouri :).
Dupa ce am desenat cu creta povestea noastra, la invitatia mea, V. a luat pensula uda si a trasat cu ea liniile verticale pe care le trasasem eu cu creta (astfel, liniile dispareau). A fost o surpriza placuta pentru mine sa o urmaresc pe Victoria cum reuseste sa copieze aproape intocmai liniile verticale desenate de mine cu creta.
De cand am vazut activitatea de mai jos, mi-am dorit mult sa o incercam si noi.
Aceasta activitate dezvolta motricitatea fina (pregatind mana pentru scris), coordonarea ochi mani si rabdarea. Este o activitate simpla si deloc costisitoare, implica plastilina/ pasta de modelat (noi am folosit Play Dough), doua boluri si o lingurita mica (noi am folosit lingurita de la un set de tacamuri pentru bebelusi, ramas ca amintire :)).
Nasturel (Ed. Cartea Copiilor), scrisa de Don Freeman si tradusa de Andreea Demirgian, este o frumoasa poveste despre o prietenie adevarata (cum rar mai gasesti in zilele noastre) si despre puterea dorintei (daca iti doresti ceva cu adevarat, poti incerca sa-l obtii prin propriile puteri). Este o poveste de suflet care a cucerit inimile a milioane de copilasi (si chiar adulti) din intreaga lume.
