Cratitele, lingurile, tigaile, asa mari, lucioase si zgomotoase, i-au starnit curiozitatea Vicai inca de la varsta de noua luni. Pentru a-i oferi satisfactia de a studia mai in detaliu aceste obiecte tabu, le scoteam din dulap, le aranjam in cerc (faceam o „hora a cratitelor”) si o asezam pe Vica in mijlocul „horei”. Imi placea s-o urmaresc cum le misca, cum le analizeaza. Ma bucuram s-a vad ca prinde curaj si incepe sa bata in ele. O laudam si amandoua bateam din palme. Azi, desi are propria bucatarie (as putea spune ca mai dotata decat a mea :)), interesul ei pentru cratitele „reale” are aceeasi intensitate. Cand vede „hora cratitelor” intinsa pe podea se bucura la fel de mult. S-a schimbat doar modul de intrebuintare a lor. Tobosarul meu mic de altadata a devenit azi bucatar si constructor :).

Aceasta activitate este una simpla, dar in acelasi timp este o modalitate potrivita pentru joaca senzoriala, prin care copilul mic decopera lumea (se dezvolta simtul tactil, auditiv, vizual si, in cazul nostru, cel gustativ :)). In plus este o activitate distractiva si zgomotoasa, pe placul celor mici.

Iata si constructorul meu mic si voinic:

Munca asidua la constructia unui turn din cratite 🙂

Iar acum e timpul sa facem o supita 🙂

Ajutati-l pe cel mic sa cunoasca lumea si bucurati-va impreuna de primele lui descoperiri!