Copilarie – rasete, distractie, veselie, magie, jocuri multe si hazlii! Imi aduc aminte, cu zambetul pe buze, ca in copilaria mea imi placeau jocurilor cu hartia igienica :). Ma distram facand drumuri din hartie igienica. Radeam cand eram acoperita cu multa hartie igienica si ma transformam in „mumia igienica”. Voi ati fost curiosi sa va jucati cu hartia iginica in acea perioada dulce a copilariei?

Ehh, se pare ca acum a venit vremea Vicai pentru distractie de acest gen:). De ceva timp e foarte interesata de aceste role cu hartie igienica – role cu hartie fina, moale si extrem de voluminoase pentru manuta ei. De fiecare data cand o vedea in peisajul casei, Vica imi spunea „mama, veau vezi cum e!”, in traducere „mama, vreau sa vad cum este!”. Asa ca, in una din acele diminete mai grele pentru mama (cand simti ca oboseala te copleseste, iar ziua e abia la inceput… ai mai dormi, dar un ingeras care trebuie hranit, ingrijit, te asteapta sa-l ajuti sa cunoasca lumea aceasta mare…), Vica a primit pentru studiul ei o rola cu hartie igienica.

Ce s-a intamplat cu hartia igienica aflata in manile Vicai?

• A rupt-o in bucati mai mari, in bucati mai mici si a imprastiat-o toata casa:

M-am bucurat ca a rupt-o si a botit-o cu manutele. A fost un exercitiu foarte bun de motorica fina si, deasemenea, pentru dezvoltarea simtului tactil. A primit si alta hartie, mai dura, pentru rupire si prin comparatie a inteles ce inseamna „moale”.

• A folosit tubul de hartie igienica (cu inca ceva hartie pe el) drept bratara :). Mi-a zis ca are o bratara mare mare :). Mda… imaginatie bogata 🙂

• Din hartia rupta, in mod special din acele bucati mai maricele, a facut bulgaras :). Iarasi un exercitiu perfect de motorica fina si dezvoltare senzoriala – tactila.

Mi-a placut ideea ei de a face bulgaras, asa ca rapid am „mesterit” un nou joc. Impreuna am adunat toti bulgarasii in caldarusa ei de joaca, iar eu am „impodobit” un recipient cu fluturasi si floricele. Decoratiunile mi-au ramas de la baita ei dedicata fluturasilor, iar recipientul il aveam de la o alta activitate. Recipientul reprezinta jumatatea unei sticle de apa plata de cinci litri.

Si iata, un mini baschet :). Ne-am distrat pe cinste amandoua. A fost un prilej bun de a o invata pe Vica sa arunce la tinta. E adevarat, inca e mica pentru a nimeri tinta, dar ea nu  s-a lasat invinsa – mima ca arunca de la distanta, fugea repede, se pozitiona deasupra recipientului si arunca drept in el :). Descurcareata, ce sa zic :)! Urmarind-o cum alearga voios, ascultand-o cum rade cu pofta, vazand-o cum se bucura ca se joaca cu mama ei, simtind manutele ei cum ma cuprind, am prins puteri, bateriile mele s-au incarcat si oboseala s-a ascuns undeva departe. Dupa ce am strans impreuna toata hartia din casa, Vica mi-a spus „mama, veau inca o data!”.

(Vica – un an si zece luni)