Jocul cel mai indragit a Victoriei este de a face mancarica din plastilina. Asa ca nu ratez nici o ocazie de a introduce in aceasta joaca cate un element nou pentru a mentine cat mai viu interesul pentru modelaj, atat de important pentru copilasi (despre care am scris la sfarsitul acestei postari).
Jucandu-ne cu guasa de diferite culori am dorit sa facem si mici tabloase cu floricele pictate. Si iata ce ne-a iesit:
Odata cu venirea primaverii, casuta noastra s-a umplut cu multe flori, in diverse forme: flori adevarate, tablouri cu floricele, felicitari cu flori, crafturi cu floricele. Desi abia in luna mai natura ne va bucura cu minunatele floricele de musetel, noi am ales sa aducem acum in casuta noastra aceste fine floricele expunand pe perete tablouasul nostru deosebit, realizat de V. cand avea un anisor si 10 luni. Ce amintiri frumoase…. 🙂
De mult timp mi-am dorit sa-i fac cunoscuta Victoriei lumea ghemotoacelor moi si colorate, o lume plina de culoare, frumusete, imaginatie si creativitate. Initierea Victoriei in acest domeniu s-a produs lin. Joaca noastra a inceput cu aruncarea in sus a ghemotoacelor, cu desfacerea firului si hohote abundente la rostogolirea ghemotoacelor. Usor-usor, Victoria a invatat si cum se face un ghemotoc. Se mai inoada firele uneori, dar asta nu conteaza. Important e ca are parte de o experienta senzoriala minunata, ca degetelele ei lucreaza muuult si ca noi doua ne distram grozav cu ghemotoacele vesele.
Aceste flori mov de toamna, pe care V. le-a primit in dar de la tata in acest weekend, ne-au dus cu gandul la frumusetea florilor de camp, prietenele noastre din aceasta vara.
Inca din frageda pruncie, din momentul in care a facut singurica primii pasi, Victoria a indragit florile de camp. A fost atrasa de simplitatea si finetea acestora. Adora sa le admire, sa le culeaga si sa le adune in mici buchetele (pentru mama, dar nu numai).
Desi suntem la mijlocul lunii octombrie, copaceii din parcul nostru, abia acum, „au imbracat” frumoasele haine de toamna, pe care noi nu ne mai saturam sa le tot admiram. In casuta noastra, insa, toamna a venit chiar la inceputul lunii septembrie, cand ne-am jucat de-a toamna si am realizat un superb copacel tomnatic.
In zilele innourate si ploioase din aceasta primavara, in timpul plimbarilor prin parcul nostru din Bucuresti, V. a avut parte de o noua intalnire cu melcisorii (despre prima intalnire am scris aici).
Bucuria noastra a fost si mai mare cand, in una din zile, am intalnit un melc care manca o frunzulita. Nu am reusit sa facem o poza cu melcusorul care rontaia frunzulita, dar important este ca V. a vazut acest lucru cu ochisorii ei.
La sfarsitul lunii martie, V. vazuse in supermarketul din cartier oua mici din lemn de culori diferite. Pentru ca i-au placut atat de mult, le-am achizitionat si ne-am tot jucat cu ele. In cele din urma, pentru ca acestea aveau agatatoare, am hotarat sa impodobim cu ele Copacelul de Pasti.
Ideea acestui copacel mi-a venit intr-o dimineata din saptamana mare in care V. imi spunea cu tristete ca bradutul ei de Craciun a plecat in Laponia la Mos Craciun si ca ea isi doreste sa se intoarca la ea bradutul si sa lumineze ca sa o bucure. Dupa ce am citit cu mare admiratie si minunatul articol al Cameliei, mi-am zis ca daca de Craciun avem un bradut pe care il impodobim cu atata drag, de ce sa nu avem de Paste un copacel pe care sa-l impodobim cu aceeasi bucurie si lumina. Nu am cuvinte sa descriu cat de mult s-a bucurat V. de aceasta idee.
Un decor de Dragobete, realizat cu multa multa dragoste de ingerasul meu scump. Eu as numi acest decor si unul de primavara, intrucat primavara este un anotimp al iubirii :).
Iata ce cadou am primit eu de Valentine’s Day de la ingerasul meu:
Acesta inimioara, mi-a adus-o si ieri, drept cadou pentru ziua de 8 Martie :). Asta dupa ce i-am explicat ce reprezinta si ce se intampla de 8 Martie :).
